Vesti bune pentru toti gamerii inraiti! Daca nu ati auzit pana azi, Diablo 3 a fost anuntat, si arata INCREDIBIL! Deocamdata nu au fost facute publice decat 2 clase, Barbarian si Witch Doctor, dar in total vor fi 5 (sper sa pastreze druidul 
). Povestea va fi si ea anuntata incet, incet, dar se pare ca va avea legatura cu Deckard Cain. Din pacate nu a fost anuntat un release date…Dar asteptam…Intre timp, uitati-va pe site, si delectati-va cu cele doua clipuri.
Diablo 3, anuntat in sfarsit!
Tricouri idioate
Trebuie sa le fi vazut! Sunt peste tot! Texte ori gresite ori fara rost (”We are genie” imi sare in minte acum), imprimeuri ciudate (inca ma cutremur la gandul unui Che Guevarra facut din paiete :|), si tot felul…
De anul trecut ma tot bate gandul sa ma duc pe strada cu cineva, si sa luam intervuiri oamenilor cu tricouri/haine din astea…Sa vedem cam ce cred ei ca inseamna textul, cine e figura facuta din paiete sau cusuta cu aur, ce inseamna un Gigolo, si asa mai departe. Sunt din ce in ce mai determinat sa fac chestia asta. And maybe I will…later…
Fiasco-ul “Indiggo la America’s Got Talent”
Probabil stiti clipul. Gemenele Indiggo, care au dus mare lipsa de succes in Romania, s-au dus sa isi incerce norocul in “Tara tuturor posibilitatilor”, mai precis la concursul “America’s Got Talent”. Nu au cantat bine, si nici nu si-au ales o melodie potrivita.
Dar mai penibila decat prestatia gemenelor mi s-a parut reactia publicului, si mai ales reactia primului mebru din juriu (David Hasselhoff?). Am lucrat cu americanii, si stiam ca nu au pic de tact. Dar chiar in halul asta? Nu zic ca fetele nu s-au dat si ele in stamba…Dar nah..wannabe superstars are gonna be wannabe superstars. In schimb, domnu’ Hasselhoff…”Go back to Bucharest, vampires!” ????? CE?! Replica asta m-a facut sa uit de cat de prost au cantat gemenele. Ignoranta e un lucru, idiotenia e altceva. Chiar imi pare rau pentru fete. Au vrut o bucata din “the American dream”. Si au primit una din cele mai idioate replici. Fuck you, Hasselhoff!
Broken neck pending…
Long time no post…Am tendinta sa fac asta cu blogurile 
Anyway. La 20, ce-mi da mie prin cap? Sa imi iau placa de skate! Hehehe. Am cautat de mi-au sarit capacele, mi-am luat si o amenda frumusica de la RATB (blatul rules!), dar, intr-un final, am reusit sa imi iau. M-am mirat la cat de mult variaza preturile…De la vreo 40 RON in Auchan (si calitatea probabil pe masura pretului), pana la 130 RON cea mai ieftina PLACA (adica doar lemnul…). Pana la urma m-am hotarat la un skate de la First Bike, la 128 RON. Dar, din pacate, nu il aveau mai nicaieri, asa ca l-am inlocuit cu unul de 98 RON, destul de bunicel pentru pret. Mai era si ultimul. Mai avea si o gagica naspa pe el. Custom paint job time! Nici ala nu a iesit cum am vrut, dar a iesit altfel, intr-un fel mai bine. O sa pun o poza cand apuc sa fac.
So…bring on the broken bones! WOO-HA!
Bă, eşti emo?
Auzisem că se întâmplă chestia asta la mai multi rockeri, dar nu am crezut-o până nu am păţit-o.
Stăteam frumos la o bere cu tata (cu care ma vad destul de rar). Vine un coleg de-al lui şi îl întreaba pe tata: “Ăsta e fiu-tău, mă? Ptiu, ce s-a schimbat!”. Sincer să fiu, nu ţin minte să îl fi vazut pe nenea ăla vreodată. Ca să vă dau puţin context, am plete şi cioc. Tipul era chel. Şi stă şi se mai uită putin la mine şi imi dă cu bomba:
“Auzi, tu eşti emo?” 
Nu am ştiut cum să reacţionez. Am râs, ăsta a fost primul meu instinct. Am râs şi am zis nu. Ulterior mi-a sugerat sora mea să îi raspund “DAAAAA :(”. Într-adevăr…ar fi fost bun răspunsul, dar iată că nu mă duce capul în situaţii de fast-thinking.
Şi ce dacă? Mă supăr eu din atât? Doamne fereşte, eu am fost sincer amuzat de fază! Chestia care mă deranjează e că “genii” d-astea apar tot mai des. Cum aşa, doar m-a întrebat unul singur! Păi, da, dar uite că, până acum nu aveam asemenea specimene în preajmă. Mi-e să nu fie ca gândacii: unde-i unu’, e mai mulţi! Şi rocăreii din generaţia nouă, rocărei care se dau “hardcore” că ascultă Tokio Hotel şi mai stiu eu ce. Şi ăştia sunt de vină. De ce? Păi vă zic eu de ce! Că ei promoveaza ce fac ei, îşi arată cicatricile, hainele dubioase, frizurile de anime, dar mai grav e că le promoveaza ca ROCK. Credeţi-mă pe cuvânt…TH sunt emo in CEL MAI BUN CAZ! Eu zic ca sunt pop toata ziua, da’ nah…Treacă de la mine. Nu zic să nu se asculte mai multe genuri de muzica. Eu ascult MULTE. Foarte multe. Da’ nu am zis vreodata că Greenday sunt hardcore (if you like Greenday, plz GTFO, I don’t need any fancrap). Şi TH nu sunt singurii (şi ca să clarificăm şi o ultimă chestie, Greendaz sunt pop-punk, nu emo…dar se imbraca ca emo, că aşa e la modă, şi asta face o formaţie pop), mai există un număr şocant de mare de formaţii emo. Ca să evit polemici, nu o să listez aici nici o formaţie emo. Doar am un mesaj pentru cei care zic că asculta hardcore:
Ascultaţi Pro-Pain sau Sick of it All (if you don’t know either, it may be too late) şi comparaţi-le cu “hardcore”-ul de la voi din computer. Concluziile vă invit să le trageţi singuri. Dar sincer.
Aşadar şi prin urmare, uite că nu numai metaliştii au de suferit în urma etichetării acesteia greşite. Dacă ai freza-n ochi şi te tai, nu le mai zice celor care se iau de tine la liceu că eşti rocker doar ca să pari mai dur. You make us look bad. GTFO.
Tirania rocarilor va inceta! :)
Tin sa multumesc site-ului www.cocalari.com pentru aceasta gasire:
http://maneledevis.wordpress.com/
Haules baules, rocarii sunt niste nenorociti de batausi si o sa ii bat si eu cu melodii de pe iutub pe blog!
Te iubesc, maneledevis. Sincer. Mai ales daca esti pe bune. Daca nu esti pe bune, atunci, bravo, omule! Buna gluma!
Unii au zis ca nu trebuie sa ii dam trafic geniului asta pierdut. Eu zic ca MULTI trebuie sa il vada, sa isi dea seama cat de grava e problema infestarii cu manelisti. Draga maneledevis, tirania rocarilor ABIA INCEPE!
Si, din cauza ca ma simt generos, ia si o dedicatie!
Amon Amarth - Death in Fire
EDIT de dupa: Vezi doamne, totul a fost un “experiment social”. A aratat ce porci nazisti sunt rocarii. Cat succes a avut acest asa zis “experiment”? Vedeti si voi.
Cronicutza Pro-Pain (din nou, cu intarziere)
Am apucat sa ii vad si pe Pro-Pain live. Concertul a fost o mare supriza pentru mine. Asta cand am aflat de el. Si vreau sa zic ca totul a fost cu mult peste asteptarile mele.
Am ajuns la Fabrica dupa 19.30, fara sa ne dam seama ca am pierdut prima formatie (X-Core). La intrare, ce imi vazura ochii? Tricouri! Cum puteam sa nu imi iau tricou cu Pro-Pain? M-a costat mai mult decat concertul (concertul a fost 40 RON, tricoul m-a costat 50…), dar, pe moment eram fericit de noua achizitie. Blasted isi faceau incalzirea/sound check. Amicul cu care eram la concert ma intreaba cati bani de bere mai am…M-am uitat la el ca o vaca in fata trenului marfar.
“Pai ia tu niste bere si iti dau banii inapoi” ii zic eu.
“N-am, ma”
“Hai ma ca iti dau banii inapoi!”
“Nu intelegi ca nu am nici un ban?”
“DELOC?”
In cor: “FUCK!”
Eu mai aveam 1 RON amarat, el la fel…
Blasted au cantat surprinzator de bine. Si cred ca si mica multime care incepuse sa se adune a fost placut surprinsa. Au facut incalzirea bine. Oamenii au inceput sa dea din cap, s-a facut la un moment dat si un mic pogo (in care nu m-am bagat…era prea rasfirat, si avea lumea prea mult loc pentru pumni). Singurul lucru care nu mi-a placut la Blasted a fost cand solistul canta soft. Nu stiu daca era problema de balans a sunetului sau nu avea el vocea destul de puternica, dar nu se auzea mai deloc. In schimb, tipul stia sa urle. A plecat Blasted de pe scena, Andrei imi zice sa mergem sa luam o bere. Mergem noi afara, vizavi era un chiosc. BUN! Ne-au ajuns aia 2 RON pentru o doza de Copac (a.k.a. Stejar) pe care am baut-o afara, pe furis, ca tot dadea Politia tarcoale. Si asta a fost toata bautura pe toata seara. Juma’ de juma’ de litru de bere. Macar a fost strong.
Cand intram iar, Zuul FX, formatia din Franta, isi incepusera deja prestatia. Astia erau un pic mai orientati spre metal decat Blasted. Riff-uri mai agresive, ritmuri mai constante si mai puternice, a fost bun. Mai ales melodia demna de imn “I Hate You”, la care toata lumea din club (se mai adunasera intre timp) ridica pumnii in aer si urlau refrenul (GHICI!) cat ii tineau plamanii. A fost un mosh-pit mai maricel la astia. S-au bagat si fete (care nu se tineau prea bine), si in asta m-am bagat si eu. Fara evenimente neplacute.
Zuul FX au terminat. Pe fundal se auzea hardcore bagat de pe vreun CD de-al sunetistilor. Apropo! Sunetul! Obisnuit cu chixurile de la concerte din trecut, fiind si un club destul de mic, am fost FOARTE placut impresionat de calitatea sunetului. Nu am absolut nimic de reprosat celor de la sunet. Bravo, baieti! Sa va bagati si la concertele Phoenix, ca domnu’ Covaci are standarde mari! Heheh. Oricum. M-am odihnit. Muream de sete. Am fost calcat destul de rau pe picior, dar eram fericit. Asteptam urmatoarea formatie (fara sa imi dau seama ca nu ii prinsesem. De asta aveam sa imi dau seama a doua zi). Un nene cu lanterna pe cap a facut un sound check si a plecat. Deodata, HOP! Domnu’ Meskil de la Pro-Pain! Isterie generala.
Concertul Pro-Pain a fost unul din cele mai bune concerte la care am fost pana acum. Punct. Multe melodii le-au cantat pe banda rulanta, in pogo a fost nebunie curata, si formatia a avut aceeasi energie bolnava pe care o aveau si pe primele albume, de acum 15 ani. Au cantat melodii de pe majoritatea albumelor, de la “Foul Taste of Freedom” (melodie buna de pogo!), pana la “All for King George” de pe ultimul album. Mi-a parut rau ca nu au cantat “Leveler” (sigur ar fi fost moarte curata in pogo) de pe “Tenth Crusade” sau macar “Hate Marches On” de pe “Prophets of Doom”. Pe la 23.30 s-a terminat concertul, cu promisiunea ca or sa mai vina. YAY!
Am ajuns acasa ragusit, urechile imi tiuiau, mort de sete (o juma’ de juma’ de litru de Stejar nu tine prea mult, credeti-ma pe cuvant), si, surprinzator, nu am avut nici o vanataie, desi mi-am luat ceva pumni in pogo. Vreau sa multumesc din nou baietilor de la KRUDD (events?) ca au facut concertul asta posibil. Excelenta treaba! Daca ar fi toate concertele/festivalurile asa, bine ar fi!
Sarut-mana pentru concert!
Un edit ulterior: Am ceva de reprosat - sistemul de securitate. Nu am pomenit concert la care sa nu fie gardieni cu mutre de manelisti care sa se uite la “roacari” ca la animale la zoo. Dovada de cat de jegosi sunt idiotii de la securitate, in commentul de mai jos. Multumesc.
Cu intarziere: STIRI!
Mi-e lene sa explic. Cititi si voi articolul (e in legatura cu postul de mai demult cu posibila destramare Phoenix):
Citez www.metalhead.ro, care il citeaza pe domnu’ Covaci:
“Poate pentru ca am bunul simt de a nu-mi denigra colegii (sau fostii colegi), evitand sa intretin cu ei polemici sterile in mass-media, ma trezesc in situatia in care incep sa ma injure si puslamale fara educatie si informatie, din public. Desi nu vroiam sa incep un razboi in presa, lucru care nu am sa-l fac nici acum, totusi este nevoie ca publicul sa fie mai bine informat si din partea mea.
Desigur ca unele publicatii se vind mai bine cu scandaluri, dar sacrificarea imaginii formatiei Phoenix doar ca sa mai excite lumea, sa o dezinformeze si mai mult,doar pentru a obtine un tiraj mai bun, presupune o lipsa acuta de caracter. Un scandal, care de fapt nu exista, sunt, din pacate, dorite si provocate de medii…asa au inteles unii ziaristi sa-si faca meseria!
Din considerente deontologice elementare, inainte de publicarea unei informatii “ de senzatie ” in legatura cu formatia PHOENIX, jurnalistii ar trebui sa solicite in prealabil punctul de vedere al tuturor celor implicati in articolul respectiv, inclusiv eu !!!
In primul rind trebuie ca publicul sa inteleaga ca formatia Phoenix are un statut cu totul special…Datorita faptului ca s-a nascut in teroarea comunista, Phoenix a ars de nenumarate ori si tot de atitea ori a renascut, lucru care-l va face si pe viitor. Daca existenta formatiei s-ar fi limitat doar la cei care au initiat-o, ea nu mai exista de mult. Slava domnului ca, urmind legenda, s-au gasit alti interpreti de buna calitate, care sa o inaripeze si sa o faca sa zboare din nou… Formatia PHOENIX este un produs spiritual cu un anumit mesaj, independent de cei ce sunt in componenta ei la un moment dat!
De-a lungul anilor multi au tradat formatia, multi scrisnesc din dinti pentru ca trupa inca mai exista cu toata dorinta lor de a o destrama definitiv, dar nu le vom face pe plac…
Mircea Baniciu a parasit formatia Phoenix in august 2007 , fara sa ne anunte si dupa ce nu s-a prezentat la citeva concerte, avind in alte parti afaceri presupun mai avantajoase(!!!) Lipsa lui ne-a obligat sa cautam un alt solist si astfel am apelat la Bogdan Bradu, cu care am mai lucrat si stiam ca este de mare calitate. Lui Mircea Baniciu i s-a parut ca daca, in cei 15 ani in care noi am lipsit de-acasa , lumea vedea in el un Phoenix, atunci el chiar intruchipeaza idealul nostru…mare greseala… Daca ar fi intrebati si pe ceilalti membri ai formatiei ce gindesc referitor la plecarea lui Mircea Baniciu, cred ca s-ar mai linisti spiritele…. Imi aduc aminte de Ioji Kappl care era negru de suparare si ce sa mai zic de ceilalti..
Probabil ca inlocuirea sa si continuarea, fireasca, a activitatii formatiei, l-au deranjat si presupun ca va face eforturi in continuare , la nivelul lui , pentru a ne ingreuna existenta. Dar, vorba aceea…ciinii latra , caravana trece… Trebuie spus clar ca IN MOMENTUL IN CARE PRESEDINTELE TARII NE-A ACORDAT O MEDALIE, MIRCEA BANICIU NE PARASISE DEJA DE MULT. Orice om inteligent isi poate inchipui ca nu imi statea mie in putere sa-l oblig pe Dl. Basescu sa-i premieze pe toti cei aproximativ 40 de participanti la aceasta inflacarata istorie a formatiei Phoenix, cind unii au rezistat mai mult altii mai putin iar altii nu se mai afla printre cei vii…As vrea sa precise ca NU EU AM INTOCMIT LISTA CELOR CE AU FOST PREMIATI DE PRESEDENTIE. Premiati au fost doar cei activi la momentul respectiv, cei care continua lupta, caci o lupta a insemnat si inseamna si astazi existenta noastra.
Pentru mine nu au existat decit doua alternative, in momentul in care Moni Bordeianu a parasit tara si am ramas fara solist vocal, iar Kamocsa Bela ne-a intors spatele zicind ca el nu mai are chef…puteam sa abandonez ceea ce creeasem in 1962, sau sa gasesc alti membri si, impreuna cu Reininger si restul gastii, sa continui…M-am decis sa urmez drumul cel mai greu…si fie vorba intre noi …nu ar fi fost pacat sa nu continui lupta? Ar mai fi existat Cei ce ne-au dat nume, Mugur de fluier, Cantafabule, Transsylvania, Symphoenix, Aniversare 35, Ora – Hora, In umbra marelui URSS, Baba Novak, si altele…?
I-a nemultumit pe multi ca am apelat la Baniciu ca solist vocal, in Timisoara mai sunt si astazi multi care nu mi-o iarta…Dar l-am aparat si incurajat in permanenta ca sa isi invinga complexul de inferioritate in incercarea de a-l substitui pe Moni Bordeianu. Cu timpul am reusit si Mircea Baniciu a fost acceptat de majoritatea publicului, participand, fara indoiala, la proiectele artistice din perioada respectiva ale formatiei.
Dupa plecarea noastra din tara, la care Mircea Baniciu nu din patriotism a ramas acasa, ci pentru ca inca de pe atunci se distantase de formatie !!! (pot fi intrebati si ceilalti membri ai formatiei ), l-am rechemat pe Moni Bordeianu din SUA ca sa ne ajute. Moni a parasit totul, familie, slujba , prieteni si a venit in Germania ca sa cinte din nou cu noi. Povestea acelor ani am cuprins-o in volumul 2 al cartii PHOENIX, pe care insa nu vroiam sa-l public, pentru ca ar fi fost greu de inteles tragediile ce s-au intimplat si desi unii au cedat sau mi-au inselat asteptarile, nu vroiam sa denigrez pe nimeni si sa stric imaginea frumoasa de legenda a acestei formatii. Ma gandesc insa din ce in ce mai serios sa public volumul doi impreuna cu cel de al treilea ( istoria noastra se intinde aproximativ pe 3 x 15 ani) incurajat de faptul ca mi s-a adeverit ca daca lupti pina la capat , ai invins.
Faptul ca azi mai facem turnee de succes prin tara si ca un tineret ce nu ne-a cunoscut vreo data cinta cu noi silaba cu silaba piesele mi-a adeverit aceasta…
Dupa reintoarcerea noastra in tara, am descoperit un tineret debusolat si depolarizat, care nu mai crede in nimic si e prada manipularilor de fel si fel…si astfel s-a trezit un sentiment nou la Phoenix…responsabilitate! Am insistat asupra colegilor sa vina cu mine in tara caci e nevoie de noi mai mult ca oricind…dupa unele tergiversari au inceput, unul cate unul, sa vina impreuna cu mine in tara , sa cintam Phoenix si sa fim din nou Phoenix. A trebuit sa inlocuiesc cind pe Ioji Kappl, cind pe Mircea Baniciu, dar lumea a acceptat diferitele formule de interpreti caci pe de o parte am cautat sa aleg pe cei mai buni dintre cei buni, pe de alta parte s-a interpretat tot Phoenix, eventual chiar mai proaspat si tinereste…si fara texte uitate si intrari neritmice, cintat sub ton si multe altele… Adevarul e ca la ora asta, cu burti si chelii, din punct de vedere vizual e greu sa fim un model, deoarece nu mai suntem nici cei mai frumosi si nici cei mai aratosi…totusi avem un atu inegalabil… CREDIBILITATE!!! Din sute de compozitii doar una singura este de dragoste, restul sunt piese angajate, atit politic cit si social, si publicul se regaseste si se identifica cu mesajul nostru.
In cei 45 de ani de existenta, au trecut prin Phoenix peste 40 de artisti care TOTI si-au adus contributia la succesul acestei formatii. Culmea e ca unii dintre ei sunt revoltati ca formatia mai exista si dupa ce ei au parasit-o. Ceea ce lumea nu stie este ca a fi un Phoenix cere sacrificii si eforturi enorme, la care artistii nu sunt dispusi intotdeauna… Unii au cedat dupa jumatate de an, altii au rezistat un an, doi…trei…unii ne privesc acum din ceruri….. Cu timpul pretentiile materiale au crescut, membrii formatiei ajungind la virsta la care ai o familie ce trebuie intretinuta si deci am fost determinat sa fiu de acord ca ei sa mai apara in public cu proiecte personale, baietii fiind enorm de talentati si putind aparea in public si singuri sau in alte conjuncturi…vezi Colibri,etc…
Dar pina si in acele combinatii au fost zazanii si certuri. Eu am o vorba: Dumnezeu da cu o mina si ia cu doua…nu poti fi si genial si om normal in acelasi timp. Eu, ajutat si de studiile de metodologie si pedagogie facute in scoala si facultate , am inteles ca sta in puterea mea sa tin spatele acestor oameni extrem de sensibili, talentati si cu simtul realitatii neadecvat. Poate si de aceea ei sunt azi mari vedete iar la mine in cap se sparg toate…dar nu ma plang, in orice situatie am gasit calea cea buna si am rezolvat lucrurile in asa fel incat si astazi sa existe un PHOENIX care sa incante publicul.
Mani Neumann are si el o formatie, creeata tot sub incurajarea mea, de bun gust, instrumentala si foarte germanica… Membrii ei sunt cu totii nemti. Totusi, Mani apeleaza la Ioji Kappl sa-l insoteasca la un turneu prin Romania, mizand astfel pe un success de public. La intrebarea de ce face asta mi-a raspuns, nici mai mult nici mai putin, “… Ioji Kappl este basistul meu , ce te intereseaza…” ? Cerindu-i lui Ioji o explicatie, mi-a raspuns ca el este un om liber si cinta pentru cine-l plateste. Rugamintea mea de a-si analiza gestul in perspectiva sa , a ramas ignorata. Desi i-am explicat ca nu este bine, pentru imaginea formatiei si pentru perceptia publicului, sa apara in orice fel de situatie, se pare ca nu il intereseaza prejudiciile (decurgand in primul rand din confuzia indusa, dar si din senzatia de suprasaturatie produsa publicului) pe care le-ar putea aduce imaginii Phoenix aparind in diferite situatii si negind ceea ce afirma cind sta in rind cu noi.
A mai pomenit cineva ca solistul de la ZZ TOP sa cinte la BEE GEES un concert intreg dupa ce tocmai terminase un turneu cu ZZ TOP, numai sa castige un ban in plus ????….sau doi membri Genesis sa cinte la IRON MAIDEN ??? Eu am promis colegilor mei ca ii sprijin in orice fel de proiect personal, daca Ioji vrea sa cinte cu o orchestra simfonica, sau Cristi cu Dream Theater sunt fericit, dar exista o lege la noi…nu se asociaza doi sau mai multi membri din Phoenix, pentru a mai face suse!!!
Am infiintat o casa de discuri(PHOENIX RECORDS) pentru a incuraja tinerii muzicieni talentati, care nu se orienteaza dupa ce cere piata…si sper ca dragostea de arta si nu interese meschine sa-i indrume spre noi.
Imi doresc cindva sa stau in sala si sa aplaud o tinara formatie PHOENIX. Ma gindesc deja sa iau legatura cu un post de televiziune si sa incepem o serie de “Casting”-uri in care sa se aleaga iarasi cei mai buni si mai aratosi si sa continue ce am inceput acum 45 de ani. Formatia PHOENIX are aceasta sansa si va renaste! “
NICU COVACI
“
Pareri?
Heads will roll
Maine ma duc la concertul Pro-Pain. Si chiar la tanc…aveam nevoie de o distragere. Sunt obosit, nu dorm bine, si evenimentele recente nu sunt tocmai grozave. Nu am mai fost la un concert din iarna (cred), si mi-e dor de niste dat din cap, eventual si un mic mosh pit (oo, da, daca se face la Pro-Pain, o sa fie moarte curata!). Mai intai trebuie sa gasesc Club Fabrica, da’ ma descurc eu.
Bucurestiul sub asediu
Haoleu! Da’, ce? Voi nu ati vazut? Suntem atacati pe toate partile!
- Canicula: Caldura mare, monser! Daca abia de acum e asa, ma intreb cum o fi in august. Ma rog. Postul asta are de-a face cu timpul prezent. Pai e clar cum e cu canicula asta. Cald de pici. Tensiunea face figuri, sudoarea curge de pe tine in rauri si raulete si mai ai si “lipici” la muste.
- Pitzi multe multe multe. Si cocalari si mai multi: E jale. Parca nu erau asa multi cand era mai racoare. Avem pitzi cu sprancene de dermatograf, pitzi cu haine stridente, pitzi cu catei in forma de mop (sau invers…niciodata nu poti fi sigur), pitzi care poarta curele pe post de fuste, mult mult sclipici si multe paiete. Cocalari cu camasa descheiata (sa se vada crucea intre “pectorali” - a se citi “tate”), cocalari cu adidasi roz, emolari tristi si cu maneci scurte (ca se se vada prin cate au trecut ei, saracutii )…lista nu se termina.
- Am zis canicula? A, da. Pardon.
- Primari si candidati: Ptiu, drace! Cu atata campanie electorala, aproape ca nu imi mai vine sa votez. Mi s-a facut scarba. mai ales de astia de la Partidul Conservator ( pe care nu i-as fi votat, oricum…). Si sa nu mai zic ca deja se trece la propaganda. PSD-ul are o imitatie de ziar intitulata “Interesul Pub(l)ic”. Editia pe care am citit-o avea prima pagina plina de gagici in tzatzili goali, si restul articolelor despre Oprescu. Am mai primit o editie a doua zi, dar cum am vazut numele lui Oprescu din nou pe prima pagina, nici nu m-am obosit sa intorc pagina. Morala: nu iesiti din metrou pe la Dristor. Acolo e camp de lupta intre PSD, PC si PD-L. Si din cate am vazut, si PD-L-ul si-a facut ziar. Negoita a facut treaba buna in sectorul 3 pana acum, si are si campanie electorala solida (motto-ul e “Stii de ce!”). Si zau daca mai trebuia sa candideze.
- Romanul care se inghesuie: Romanul, cel putin in Bucuresti, are tendinta sa creada ca e o sardina. De asta, cum vede bucuresteanul usa deschisa, are mania sa fuga spre ea si sa intre. Autobuz, tramvai, metrou, unde-o fi. Cu cat mai multa lume e inauntru, cu atat mai bine. Lumea nevinovata, care a intrat cat inca era loc sa respiri nu se simte bine, evident. Usile abia se inchid cu “sardine-wannabes” astia, traficul e incetinit, nervu se umfla pana aproape sa pocneasca. Si sa nu mai zicem de cotul pe care il ai in burta sau in rinichi. Fun.
- Auzi. Razboi psihotronic, ba! Cica cineva se joaca cu niste butonase intr-un laborator si de-aia e cald, si de aia e inundatii. Cica. Asa zice unu’ in ziarul “Ring” de miercuri, 28 mai. Cautati despre nenea Strainu si teoriile lui. E ceva de speriat.
Cu atatea atacuri simultane, ma mir cum rezista bucuresteanul obisnuit. Inclusiv eu. Sau poate nu e problema de “Cum”…ci de “CAT”…
DUN-DUN-DUUUUNNNN!!!!
